versifica

See also: versificá

Italian

Verb

versifica

  1. inflection of versificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

versificā

  1. second-person singular present active imperative of versificō

Romanian

Etymology

From French versifier, from Latin versificare. Equivalent to vers +‎ -ifica.

Verb

a versifica (third-person singular present versifică, past participle versificat) 1st conj.

  1. to versify

Conjugation
    conjugation of versifica (first conjugation, no infix)
infinitive a versifica
gerund versificând
past participle versificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present versific versifici versifică versificăm versificați versifică
imperfect versificam versificai versifica versificam versificați versificau
simple perfect versificai versificași versifică versificarăm versificarăți versificară
pluperfect versificasem versificaseși versificase versificaserăm versificaserăți versificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să versific să versifici să versifice să versificăm să versificați să versifice
imperative — tu — — voi —
affirmative versifică versificați
negative nu versifica nu versificați

Spanish

Verb

versifica

  1. inflection of versificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.